Un coleg bussines-oriented spunea că ar fi tare curios ce s-ar întâmpla dacă eu m-aș apuca de scris poezie erotică. Păi e foarte simplu, toate femeile din jurul meu ar deveni instantaneu frigide. N-am cum să scriu poezie erotică sau poezie, în general, din cauza simplului fapt că sunt injiner și la ăștia doar privirea este inteligentă. Probabil o poezie erotică concepută de mine ar suna cam așa:
Iubita mea, cateta ta mă înfioară,
Și sunt gelos pe-orgasmu-ți surjectiv,
N-ai vrea mai bine să scoatem integrală,
Sau să studiem un izotop radioactiv?
Îmi fac singur o analiză literară, în strofa asta este vorba de un inginer frustrat de faptul că la un singur orgasm al său corespund mai multe orgasme ale prietenei sale (bineînțeles, el, de fapt, nici nu are prietenă, e o fantezie de a sa) și de aceea se refugiază în studiul izotopului de uraniu 214 si se distrează pe toaletă făcând integrale de gradul II.
Dar ca să nu lăsăm femeile nesatisfăcute, vă recomand să citiți un adevărat meșter al cuvintelor în rime.
În epoca în care domnișoarele reacționează pozitiv numai la cantitea de crom de pe grila radiatorului mașinii personale, se găsește un tătăiță să ne învețe cum se vrăjesc, de fapt, femeile. Unora, poate versurile lui Emil Brumaru li se vor părea vulgare, însă, în opinia mea, pretinsa lor vulgaritate este estompată cu succes de inocența adolescentină care răzbate subtil din strofe.
Un potențial preludiu la o seară în care vei rupe patul cu gagica ta ar putea suna așa:
Iubito, astăzi facem prăjituri
Cu patru straturi. Primul este patul
Al doilea cearceaful, preacuratul.
Al treilea chiar tu, plină de nuri.
Şi-al patrulea eu însumi, vinovatul
Că astăzi facem iarăşi prăjituri!
Bineînțeles, strofa de mai sus e oarecum cuminte, dacă vrei ceva mai direct, pornocultural, trebuie să apelezi la un fel de cântec de jale și dor:
Mi-e dor de-o pizdă râncedă, de țară,
Uitată pe-o prispă-n luna mai…
Aș vrea să suflu-n ea ca într-un nai,
Dar cineva-a mai cântat la o jumară?
Dacă se poate - aș vrea să fie tristă,
Cu mult breton și-o țâră de zuluf:
Când intru-n ea să zică “of” și “uf”,
Când ies tiptil, să fluture-o batistă
Ca fetele uitate pe peron
Cand iese trenul cu recruți din gară
O, Beatris, Ofelie, Tamară!
De ce stau părăsit ca un sifon!
Cele trei volume de poezie sunt disponibile gratuit la Editura Liternet: Commedia dell’Arte. Nu-mi fac iluzii că ești atât de cult(ă) încât să-i fi citit poeziile în România Literară. Mai nou, domnul Brumaru are și blog.
Spor la citit. Dacă îți impresionezi mândra, gândește-te și la mine și bea o bere în cinstea mea.
